Pe 8 septembrie 2025, Castelul Sturdza de la Miclăușeni, județul Iași, a devenit decorul unei adevărate călătorii în timp: „Călătorie la 1900”. Participanții au venit îmbrăcați în spiritul Belle Époque, iar ceaiul a fost, firesc, unul dintre protagoniștii zilei.
Un castel neogotic și o lume de altădată
Ridicat în stil neogotic și înconjurat de un parc vechi, castelul familiei Sturdza păstrează atmosfera reședințelor boierești de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Locul perfect pentru a ne întoarce la anii 1900, când o după-amiază la ceai însemna conversație, muzică, porțelan fin și bune maniere.
Poveștile ceaiului de la 1900
Liliana Nestor, co-fondatoarea Ceainăriei Sakura și a TeaLove – numită cu drag de organizatori „zâna ceaiului” – i-a purtat pe participanți prin poveștile ceaiului de acum mai bine de un secol: cum se servea, ce se cuvenea și ce nu la masă, ce se discuta în saloane și cum se născuseră ceaiurile dansante care făceau furori la Paris și Londra.
Cum arăta o după-amiază la ceai în jurul anului 1900
În casele bune ale vremii, doamnele aveau o „zi de primire”: o anumită zi a săptămânii, cunoscută de prieteni și cunoștințe, în care gazda primea vizite între anumite ore. Oaspeții nu stăteau mult – o vizită de politețe dura cam un sfert de oră –, iar ceaiul, servit în salon, era centrul acestor întâlniri. Când gazda nu era acasă, vizitatorii lăsau o carte de vizită, uneori cu un colț îndoit, un mic cod care spunea că au venit personal.
Pe masă se aflau ceainicul de argint sau de porțelan, cești fine, sandvișuri mici, prăjituri și fructe confiate. Femeile purtau „rochii de ceai”, mai lejere decât ținutele de seară, iar conversația ocolea politica și banii: se vorbea despre cărți, muzică, călătorii și noutățile orașului.
Ceaiurile dansante
În anii de dinaintea Primului Război Mondial, la Paris și la Londra a apărut o modă nouă: thé dansant, ceaiul dansant. În saloanele marilor hoteluri și în restaurantele elegante, după-amiaza se servea ceai și se dansa – mai ales tango, care cucerise Europa în jurul anului 1913. Era o ocazie respectabilă pentru tineri să se întâlnească și să danseze înainte de căderea serii, sub privirea atentă a mamelor și a mătușilor. Moda a ajuns repede și în marile orașe ale României. Despre o astfel de seară, reconstituită în zilele noastre, poți citi în articolul Ceai dansant la Castelul Ghika din Dofteana.
De ce ne întoarcem mereu la 1900
Epoca Belle Époque ne fascinează pentru că a fost o vreme a răbdării și a atenției la detalii. Un ceai băut fără grabă, în porțelan frumos și în compania unor oameni dragi, rămâne și azi una dintre cele mai simple bucurii pe care ni le putem oferi.
Cum te pregătești pentru un eveniment în stil 1900
- Pentru doamne: o rochie lungă sau midi, cu talia marcată, în culori pastelate sau crem, dantelă, mănuși subțiri, o pălărie sau o piesă în păr și, desigur, un șirag de perle.
- Pentru domni: costum sau vestă, cămașă albă, papion sau cravată, eventual un ceas de buzunar și o pălărie.
- Accesoriile: un evantai, o umbreluță de soare sau un baston. Nu e nevoie de costume de epocă: câteva detalii bine alese sunt suficiente.
- Manierele: la fel de importante ca ținuta. Citește regulile de etichetă la ceai și vei fi pregătit.
Un ceai de la 1900, acasă
Pentru o după-amiază în stil Belle Époque, alege un ceai negru elegant sau un ceai verde cu iasomie, iar pentru oaspeții care evită cofeina, o tizană din fructe.
Întrebări frecvente
Ce ceai se bea în jurul anului 1900?
În Europa, mai ales ceai negru, din China, India și Ceylon, servit simplu, cu lapte sau cu lămâie. Ceaiul verde se bea mult mai rar.
Ce era un ceai dansant?
O petrecere de după-amiază la care se servea ceai și se dansa, la modă la Paris și Londra în anii dinaintea Primului Război Mondial.
Trebuie să ai ținută de epocă la un astfel de eveniment?
Nu neapărat. Organizatorii apreciază detaliile în spiritul epocii, dar mai importante sunt buna dispoziție și bunele maniere.
Toate întâlnirile noastre sunt pe pagina Presă & evenimente.